Vreau atât de multe lucruri în fiecare zi, după care, la sfârșitul zilei, dacă mă întrebi, eu nu mai știu de fapt ce vreau. De fiecare dată pățesc așa, și am început să mă întreb și de ce, fără să pot afla , în primă instanță. De ce nu am putut? Pentru că este o diferență imensă între ceea ce vreau și lucrurile la care visez. Visele sunt ceva mult mai abstract, ceva intangibil, nu mă pot conecta așa de ușor la ele cu realitatea. Pe când ceea ce vreau este ceva ce se poate atinge, ceva include un plan de acțiune, reacțiune și atac. De ce îți spun ție asta? Pentru că sunt mai mult ca sigur că din 10 persoane care se vor opri din rutina zilnica să citească puținele cuvinte răsfirate aici..și acum, una sau chiar mai multe au problema aceasta, fără să își poată da seama de ce se întâmpla de fapt. Așa că am vrut să îți spun și ție prin ce trec eu acum.
  Încerc să îmi dau seama cum funcționez, cum reușesc sa îmi ating un scop, cum reușesc să îmi creez un plan de bătaie pentru a îl atinge, și cel mai important lucru, pe care nu îl stăpânesc pe deplin, cum să mă țin de planul respectiv. Încerc sa văd și să simt fiecare emoție, gând sau idee ce se strecoară în mintea mea în timp ce pun în aplicare unul dintre aceste planuri. Încerc să fiu propriul meu observator pentru o perioadă scurtă sau medie de timp. Ce observ? Cum încerc, cum mă strădui, cum mă gândesc la fiecare aspect al fiecărei idei din mintea mea, cum nu las ideile negative sau distructive să se mai strecoare în planurile mele. Și ce mai observ? Că de când am început să fac acest lucru, planurile mele capătă un contur mult mai rapid decât o făceau în trecut, planurile mele se definitivează mult mai bine ca în trecut și nici nu vreau să mă gândesc la cât de bine mă simt pentru că nu mă mai enervez când nu mi se realizează un plan, pentru că sunt și situații din astea. De ce nu mă mai enervez? Ei bine, atunci când ideile distructive sau negative se strecurau printre ideile bune din planurile mele, dacă se întâmpla să nu ajung să realizez ce mi-am propus, consideram automat că ideile mele negative se confirmau și începeam să mă simt din ce în ce mai rău.
  Ce vreau acum, însa, față de ce voiam în trecut diferă enorm. Acum nu mai vreau să fiu popular, să am zeci de prieteni, să vorbesc cu câte cinci odată, să am tone de complimente sau alte lucruri superficiale. Acum vreau să lucrez cu mine. Să ma definitivez pe mine, să învăț să mă stăpânesc indiferent de situație, să pot fi prezent în fiecare clipa aici..și acum. Vreau să ajut cât mai multă lume care trece prin ce am trecut eu să treacă repede și ușor. Îmi doresc și ca tu, cel care citești acum rândul ăsta, să te uiți în trecutul tău și să te gândești dacă chiar a meritat să te întristezi..vreodată. Răspunsul la care am ajuns eu este că nu. Nu a meritat, cel puțin pentru mine să mă întristez. Sunt o prezență demnă de mai mult. Demnă de bine, de lumină, de fericire, de râsete, de băuturi și mâncăruri care să îmi placă mie, și nu regimului alimentar sau altora, de persoane frumoase, fericite, geniale. Ca și tine. Dacă cumva te-ai gândit ca nu ești ceea ce tocmai am enumerat mai sus, te rog să citești din nou. Și din nou, și chiar si pentru a treia oară. Și după ce uiți că un prieten îți spune în vreun fel, după ce uiți de ai tăi care îți spun cine ești tu, sau de profesorii tăi care te pun într-o ierarhie după cât ai prezența de spirit să spui într-o oră, te rog să mai citești, și dacă încă nu te consideri așa ceva, te rog să uiți și de tine. Uită pentru o perioadă cine ești. Uită că te crezi în vreun fel. Uită că ești dezamăgit de cum ai făcut vreun lucru. Uită. Acum citește iar. Îți vine să râzi?
  Acum mă înțelegi? Tot ce vreau eu să spun este că tot ce ți se întâmplă pornește dinăuntrul tău. Și este al naibii de greu să reușești să controlezi o sălbăticie, când tu ești obișnuit cu așa-zisa lume civilizată. Este doar o mască ce te face să uiți cum să te controlezi, ca să te poată controla alții. Învață să lucrezi cu tine. Învață să găsești tot potențialul din tine.
  După ce înveți, lumea va fi a ta.