Zăpadă. În luna octombrie. Mai mult, chiar, la începutul lunii octombrie. Și lumea se așteaptă ca tu să nu-ți pierzi mințile în condițiile în care natura și le-a pierdut. N-am mai scris pe blog de foarte mult timp, și sincer să fiu, mi-a lipsit. Dar mi-a fost frică să scriu. Mi-a fost frică de un iminent eșec. Ce pot să spun? Cafeaua , ciocolata și singurătatea îmi dau curaj. Da, am rămas singur acasă, ai mei s-au cărat în străinătate (ar fi bine să stea acolo pentru totdeauna și să-mi trimită bani lunar, nu să se întoarcă marți..). Se vede cred că relația mea cu părinții e..superbă la toate nivelurile. Ce pot să spun? Viața mea e exact așa cum o merit. Un mic dezastru, din toate punctele de vedere. Dar măcar am timp. Ceea ce e un catalizator al dezastrului. Fiind la filo, am mult timp liber, școala nu e chiar așa grea. E foarte stupid că în acel timp liber mă cert cu ai mei, intru în depresie și ies din depresie de o căruță de ori. E idiot. Nu știu. Nu mai știu . E atât de ciudat că uneori mă simt ca și cum aș putea face orice fără să existe consecințe. Da, știu. Imposibil. În orice caz, vremea de afară îmi prieșre la starea depresivă și aiurea, doar că mă tâmpește frigul. Frate, să ningă în octombrie ca în mijloc de decembrie? Ce mama dracului?! Mă rog, în Iași nu a nins, dar e foarte frig. Mi-e așa urât să ies din casă. Ceea ce se adaugă la starea mea genială. Damn.
Well anyways, am vrut doar să mai dau și pe aici. See ya.
Cola's out.