Singurul lucru ce pot să spun că-mi lipsește e vara. Mi-e dor să stau toată ziua afară cu un pachet de țigări, o sticlă de cola și câțiva prieteni buni. În rest, ultimile două luni mi-au adus tot ce mi-aș putea dori, prin urmare, tot ce mi-am dorit. Am ajuns în sfârșit o persoană care nu depinde de alții, o persoană care depinde doar de cine vrea. În mod evident îmi păstrez logica bine cunoscută. Am ajuns să fiu mulțumit de propria-mi persoană, și știu ce mult înseamnă asta. Am ajuns să-mi pese din ce în ce mai puțin de opiniile altora, și în fine, am ajuns să fiu liber. De toate constrângerile pe care mi le impuneam singur, de tot ce însemna tristețe, ură sau dispreț. Bine, asta nu înseamnă că dacă cineva face o tâmpenie eu trec peste ca un little jesus. Dar esența este că am scăpat . Și sincer nu știu cât e bine și cât e rău. Din toată depresia aia , pe lângă suferință, eu reușeam să scot câte ceva pentru blog. Acum însă, dacă nu mai am nevoie să mă descarc, n-am idee ce să scriu. Așa că o să dau drumul la câteva idei pe aici, și vreau să fac un bucket-list pentru vară. Vorbind de vară, zilele astea a fost așa de cald, m-am simțit ca în perioada aceea dinaintea vacanței de vară, când se merge la școală câte o oră, și apoi toată lumea fuge care încotro prin oraș. Mi-e dor de ploile de vară, de furtuni, și de apa caldă care curge peste tine. Mi-e așa de dor de zilele alea când nu-i nici prea cald nici prea frig, cu soare și căldura aia plăcută. Vreau ca vara asta să fie grnială, chiar mai genială ca vara trecută. Vreau să slabesc câteva kilograme, pentru numele sfinților, că m-am săturat de ele. Vreau să ies în fiecare seară. Vreau să-mi iau un job, sau să fac poze pe bani ca să am banii mei și să fiu mai independent. Vreau să merg noaptea prin oraș cu vreo 3 prieteni și să facem poze. Vreau să beau . Vreau să mă uit din casă cum plouă și să citesc. Mi-e dor să citesc pe ploaia de vară. Vreau , în principiu să mă simt liber, să fiu eu și să pot să mă bucur de vară. Ceea ce-ți doresc și ție, prieten drag. Sper să ai o vară așa cum îți dorești. Să ai o viața cum ți-o dorești. Pentru că asta nu-i o postare urmată de multe altele. E ultima. Am ajuns la un capăt de drum . Din noiembrie 2012 până în martie 2014. Nu credeam că o să țină atât de mult, și nu speram să ajung atât de departe. Nu speram să am 34 de oameni, de suflete , care să mă urmărească, să mă citească și nu speram să scriu atat de mult. Însă totul are un sfârșit și a venit timpul meu pentru a mă lăsa de blog. Ce urât sună. Parcă renunț la un viciu. Nu e așa. Am parcurs etape, un drum lung și noduros, plin de diverse emoții și trăiri, dar acest loc mi-a dat speranță și m-a ajutat să merg mai departe. M-a ajutat să mă ajut singur de fapt. Căci asta sunt blogurile de fapt. Modalități de a vedea că suntem mai mult decât credem. Însă acum am ajuns în punctul în care m-am împăcat cu mine și nu mai am nevoie de nimeni și nimic să mă ajute. Ce am lângă mine sunt prietenii pe care îi vreau lângă mine și pe mine. Iar tu, cititorule, tu care mi-ai fost alături atât timp rămâi iar la urmă, și îți spun adio, și poate vreodată o să mă întâlnesc cu tine, și surpriza-mi va fi imensă.
Căci mereu cititorul am fost eu.


Cola's out.