Am în cameră beculețe . Beculețe colorate ce împodobesc casele în preajma crăciunului. Mă apropii încet de unul dintre ele. E diferit. Primul meu instinct este să îl fac să "meargă". E diferit. Cum e diferit? Păi vezi tu, el nu pâlpâie, ca toate celelalte beculețe. Nu-și schimbă culoarea. Nu e vesel. S-a prăfuit , și nu mai luminează atât de tare din cauză că s-a stricat probabil. Și evident, primul instinct este să-l fac să "meargă". Să fie ca toate celelalte beculețe. Trag de fire, în stânga, în dreapta. Beculețul rămâne la fel. Din nou, trag de fire, lovesc becul. Acesta, după cum e normal, se stinge. De tot. Așa e peste tot. Societate, lume, școală. Totul. Disciplină bazată pe durerea de a fi batjocurit pentru diferența dintre tine și cel de alături. Trebuie să fii la fel cu ceilalți, doar pentru că unii nu sunt destul de inteligenți să controleze oamenii diferiți. Îi supun , îi subjugă să devină oi într-o turmă ca să-i conducă. Dar nimeni nu înțelege. Durerea de a fi altfel. Și paradoxul este că ești altfel fiindcă vrei să fii așa, dar totuși asta te distruge. Încetul cu încetul, minut cu minut, secundă cu secundă. Fiecare respirație a ta exprimă durere, fiecare mișcare e sfiită și foarte bine gândită. Nu acționezi din instinct. Nu te lași dus de val. Îți fixezi privirea asupra ta și îți dai ordine. Stricte. Faci judecăți, procese de conștiință. Dure. Și te critici, ajungi să te urăști, să te disprețuiești, să nu te suporți. Și în final, lumea din jurul tău adaugă ultima picătură în mixul tău de sentimente. Cei ce detestă faptul că ești altfel. Detestă că ești mai bun ca ei. Detestă tot la tine, și asta de dărâmă. Când cineva îți spune exact ceea ce gândești. Te demolează complet, ajungi să nu mai vrei nimic,doar să fii singur în întuneric. Și te refugiezi. Acolo, în camera ta, în întunericul plăcut. Dar ceva nu e la fel. Undeva, acolo, în imensitatea nedeterminată, licărește o lumină. E beculețul care s-a stins. Îți luminează acum calea, îți arată că e bine să fii altfel. Fii și tu un beculeț. Arată că ești peste prostia majoritară. Arată că tu ești bun. Cât despre mine..eu o să stau să te privești cum te înalți către visele tale, către dorințe, câtre fericire, împăcându-mă cu gândul că poate n-am ajuns pe lumea asta să fiu un exemplu pozitiv, dar pot să îi ajut pe cei din jurul meu să-și găsească drumul prin anti exemplu. Lucru ce mă doare. Enorm. Dar măcar , așa, voi conta.

Cola's out.
Posted via DraftCraft app