3:16 am. Te uiți în gol, la luna argintie care apare ușor de deasupra ramei geamului luminând ușor camera. Îți luminează brațele, acum întinse pe de-o parte și de alta a patului, așteptând ca rănile să se închidă. Te întrebi ca-n fiecare noapte cum ar fi să ai si tu o viață normală. Să ai pe cineva, să fie totul bine și să nu trebuiască să treci prin asemenea clipe. Închizi ochii și începi să vezi monștrii din mintea ta care mereu așteaptă să te prindă.
4:25 am. N-ai adormit, e amuzant. Totul te ține treaz, până și scârțâitul patului când te întorci de pe o parte pe cealaltă. Nu știi nimic acum, mintea ta e doar un loc gol în care se petrec toate și nimic. Simți cum complexitatea semtimentelor se duce, și e înlocuită de simplitatea instincului. Prima reacție, o respirație adâncă , ce ajunge parcă până la inimă. Simți cum cineva-sau ceva- se urcă în patul tău. Nu te poți mișca , dar simți cum încet, el se apropie. Luna se reflectă pe pielea lui și cu coada ochiului observi că pielea aceea este de un alb neomenesc. Se mai apropie puțin . Îi vezi acum chipul blând, cu plete negre și ochi albaștri, ce te privește. Știi foarte bine cine e. E acela despre care se spune că, cu ajutorul unui sărut , te trimite în lumea morții. Oh, cât îți dorești asta, și, apropiindu-ți buzele de ale lui, te trezești.
5:11 am. Iar ai visat moartea. Mereu faci asta. Mereu gândești asta. Dar nu se întâmplă niciodată nimic, nici în urma celor mai mari eforturi ale tale. Dar acum, lasă-mă să te întreb..tu de ce ai vrea să mori? Eu, personal știu de ce. Am aflat recent. Dar tu de ce vrei să mori? Pune-ți întrebarea asta și vei fi surprins să afli în primă instanță că nu vrei. Nu vrei să mori. Te gândești, desigur la asta, dar nu vrei cu adevărat să mori. Sau dacă vrei...de ce nu se întâmplă nimic? Gândește-te la asta, fiindcă mi-ești drag, și n-aș vrea să te pierd.
5:30 am. Ai dormit o oră toată noaptea, și acum sună ceasul. Te ridici ca un robot, și îți începi ziua cu un zâmbet fals. Mereu e așa. Trebuie să-ți mulțumești părinții, profesorii, colegii, prietenii, rudele, dar mereu rămâne o persoană pe care n-o poți mulțumi. Tu. Lucrează la asta. Ajută-te să devii ceva mai bun ca ieri și ajută-te să fii ceea ce vrei tu să fii de fapt. Și asta va fi greu, pentru că nimeni nu știe din prima ce vrea să ajungă. Lucrează cu tine, învață să te accepți făcând lucruri mărunte . Știi , înăuntrul tău ce anume trebuie să faci. Așa că fă-o. Și nu mâine. Azi. Acum. Dă-ți singur libertatea mult dorită.
Cola's out.

Posted via DraftCraft app