Fiind iar noapte, mi-am pus încrederea în simțul meu de blogger și m-am apucat de scris. Despre ce? Păi..hai să zicem că ipotetic..mmah, ce dracu'. Orice om are măști. Asta e clar, da? Toată lumea știe că persoanele au măști, după care își ascund personalitatea, din diferite motive cum ar fi frica, frica, frica...sau frica și lipsa de încredere în sine(ce determină frica). Și acum vor veni luminații să mă întrebe" Frică dă ce?" Păi mă..frică de respingere, de judecată de chestiile care se întămplă de obicei cănd te deschizi și oamenii văd ce gândești, simți sau vrei. Văd în sufletul tău. Și e îngrozitor când te judecă, nu spun. Dar sincer, nu văd rostul de a ascunde efectiv lucrurile ce te definesc de oameni. Dacă ești ca mine, îți vei construi un zid în jurul sufletului ca să te protejezi. Asta înțeleg. Ce nu înțeleg eu este cănd efectiv iei tot ce te caracterizează, eventual vâri chestiile astea într-un blog/jurnal gen caiet/tumblr/loc liniștit unde nimeni dinafară nu ajunge , și le protejezi cu propria-ți viață. De ce mama naibii nu arăți cine, ce ești și cu ce scop ai ajuns p-aci. Că doar lumea nu-i datoare să te-ntrebe pe tine ce vreide la destin. Așa că tre să-ți exprimi căt de cât o opinie, ceva..orice. Care să te reprezinte. Dar care , de asemeni să fie formulată astfel încăt să impresioneze. Mâ rog. Sincer, m-am săturat până peste cap să tot încerc să ridic încrederea de sine a oamenilor. Pe bune. Nu pot să mai suport . Și e enervant cum acum, iar la 12 noaptea(mă. Cam des e 12 noaptea în ultima vrmee) stau și mă gândesc la modalități de a ajuta oamenii cu low self-esteem. Sincer, de ce dumnezeu mă mai chinui? Și-așa ăia o țin una și bumă că ei "sunt nimic" sau "scriu oribil" "n-au talent" etc, făra ca măcar să roage pe altcineva să se uite. Nooo, mai bine vârâm totul undeva unde nu vede nimeni, poate ne crește stima de sine așa. Vor să fie mai încrezătoare , dar nu sunt dispuși să facă niciun sacrificiu. Dar să știți de la mine, și cu slănina în pod și cu buzele unse, nu să poate. Așa că am luat eu o hotărâre că de azi înainte..chiar nu mă mai chinui să ajut pe nimeni. Mno. De când am început să scriu serios aici..am încercat să scot ce-i mai bun din cei care se interesau de rahatul pe care îl debitez. Dar mă uit în spate și văd că...mai mult mi-am omorât timpul de pomană. Căci văd reacția generală la chestiile de gen.
.
.
.
Bun, acum că m-am descârcat, căci chiar mă săturasem de asta, să trecem la chestii importante. Eu peste 9 zile am primul examen. Și la dracu'...sunt atât de calm, încât încep să mă sperii. Într-un mod bun..cred. Nu știu..cred că sunt singura ființă a căror părinți sunt totuși mai zen decât el. Adică sincer. Părinții normali își leagă odraslele de pat/ușă/geam/oricelocizolat cu cărțile în brațe. Ei bine, eu mă leg singur în locurile amintite cu cărțile în brațe, și sincer, sunt absoult sigur că mă stresez(chiar și calm cum îs amu) mult mai tare ca ai mei. Și aș vrea ca măcar odată să se streseze ei mai mult ca mine. Ugh. Probabil că sunt cea mai fucked up minte. Mă iubesc pentru asta (MODESTULE) . Și..da. Sincer acum, nu mai pot să țin în mine ce simt pentru omul ăsta. Pentru G. Vreau doar să îi spun tot, să știu că n-am treabă cu el și să scap. Dar neee, mai bine stau în semi chestia pseudo ciudată ce e acum în sufletul meu. Vreau să fiu cu el în clasa a noua, deci probabil că mai amân puțin. Până văd repartiția. Și bam! voi da tot ce am pe suflet afară. Și va fi bine, bă. Foarte bine.

Cola's out.