Tananaaa

/
2 Comments
Dap. Cântece tâmpite și repetitive de copii. Pentru că de ce nu? Meh. Lângă bloc (care e situat lângă teatru și operă) e un concert de operă în aer liber. Dar îmi place că fulgeră. Săracii oameni(printre care și ai mei) care vor deveni niște ciuciuleți în cel mult o jumătate de oră. Am măncat ca o scroafă. Deci nu ca un porc. Ci ca o scroafă, că aia mănâncă și mai mult, mai ales că în perioada asta îi în călduri ca toate animalele. De ce? Din pură lipsă de ocupație și pentru că da. Mă rog. Probabil ați văzut că am schimbat..puțin muzica față de aia de ieri. Pentru că am găsit câteva melodii care chiar..reprezită o poveste. Dacă stau și ascult versurile..spre deosebire de majoritatea cântecelor. Se poate spune că am făcut o obsesie majoră cu unele melodii ale lui Johnny Cash, care din păcate nu ..mai există..dar muzica lui e , cel puțin pentru mine, nemuritoare. E chiar..e unul dintre puținii oameni ce au fost cu adevărat geniali. Mneah...e doar doișpe noaptea și stau în capul oaselor, cu idiotul de ipad ca să mai scriu pe blog în brațe, cu un papuc lângă mine, pentru că da. Eu la ora doișpe am revelații saaau, în cazul de față asasinez fluturi agasanți de noapte care s-au înmulțit (e un plan secret de a cuceri lumea, vă zic eu) foarte mult. Deci am un papuc și o sticlă de autan ce merg perfect ca să îi amețești întâi și să-i ucizi după*față malefică*. Că veni vorba de fluturi..am reușit ieri, de pe partea opusă a geamului -căci sunt terifiat de ei- să fac o poză foarte mișto unui fluture din ăsta.
E? Ce credeți? E foarte mișto că atunci când mă apropiam de el cu camera, își desfăcea aripile și ..da. A ieșit o poză mișto, zic eu. Aștept păreri, dacă se înghesuie careva. Că tot vorbeam de fluturi și alea alea...ce dracu e cu creierul meu? Știi..senzația aia de fluturi în stomac când te îndrăgostești? Adică în prima fuckin' zi? Da. Exact aia am avut-o eu azi. Față de aceeași persoană pe care o iubesc de peste patru luni, acum. Adică..creierul meu sigur mă urăște și are ceva plan să mă distrugă încet, asta trebuie să fie. Nu m-am putut concentra la nimic, și asta m-a enervat la culme. Nu știu. E ciudat. Dar îmi place să retrăiesc senzațiile astea. Sunt la fel de adorabile cum îmi aminteam. Doar că..acuma..mă copleșește un sentiment acut de.......lene:"> ......profundă să mai detaliez așa că o să vă las..

Cola's out


You may also like

2 comentarii:

  1. Ehmehmehemehe (acum faceam ca o capra) , imi place faptul ca din lucruri aparent banale pe care le traim toti reusesti sa scrii cate o mica povestioara pe blog , si m-a amuzat faza cu planul de cucerire a lumii [ DOAMNE FERESTE! ] nu de alta dar detest insectele , ma rog , fluturii imi plac , chiar daca sunt omizi , omizile nu-mi plac.
    Ma rog , ma rog , revenind , geniala poza. <3
    Iar apoi , nu mai da vina pe creier , da vina pe inima , iti zic eu , ea e teroarea.

    RăspundețiȘtergere
  2. awwwhmygod, nu stii cat inseamna ca mi-ai zis ca iti plac povestile mele, fiinta scumpa si draguta ce esti ^^ <3
    Si cat despre inima vs creier, eu imi las inima sa domine. Pentru ca m-am saturat sa gandesc fiecare lucru minuscul :))

    RăspundețiȘtergere