Doar azi ştiu mai mult decât ieri. Doar în fiecare zi ajung să cunosc.
Doar azi mă bucur mai mult decât ieri. Doar în fiecare zi trăiesc.
Doar azi văd mai multe decât ieri. Doar în fiecare zi cresc.
Doar azi...şi în fiecare zi.

Doar azi ştiu să scriu pe blog, doar azi..doar azi. Ştiu multe..am învăţat de-a lungul celor 15 ani de viaţă. Pff. 15 ani. Nici măcar ..nimic. Şi credem că ştim.  Că ştim despre noi. Că ştim despre alţii. Mare greşeală. În fine, m-am hotărât. Voi fi o persoană nouă..cel puţin pentru cei ce mă cunosc. Persoana aia mereu tristă..nu mai sunt eu. Când sunt aşa mă simt rău, nu mă mai simt eu (căci cândva, chiar eram eu ăla.), nu mă mai simt..în siguranţă. O să dau totul. Tot ce am clădit , tot ce am făcut ca să mă apăr, tot ce am clădit în toţi anii ăştia. Ziduri, paravane, pereţi, limite false pe care mi le-am impus. Toate or să cadă, şi aşa zisul imperiu se va prăbuşi, dând naştere unei câmpii însorite pe care se va afla o căsuţă în bătaia vântului, ce va fi înconjurată de un gărduţ mic şi alb. Acolo se va afla sufletul meu, aparent în raza de atac a tuturor. Ceea ce majoritatea nu ştiu este că..(asta am realizat şi eu recent) după toate zidurile şi protecţiile pe care le-a clădit, sufletul meu e mai puternic decât mintea. Şi domină. Fără să îmi dau seama. Aşa că m-am gândit să-i dau o şansă să conducă, o dată în viaţă. Şi sunt sigur că va face faţă atacurilor altora. Sincer..nici n-am prea avut parte de atacuri în ultima vreme. :-?? E o perioadă foarte frumoasă, şi mintea mea e foarte focusată pe examene şi tot. Chiar mă simt în stare să iau notă maxima(la română) . G. e un scump mai tot timpul..n-am ce zice. Efectiv zidurile mele nu-şi mai au rostul. Şi stau totuşi şi mă gândesc..că e cam timpul să încep să trăiesc. Căci am stat prea mult în semi-decesul ăsta. E foarte fain cum atunci când, la doişpe noaptea stai cu o bucată mare de ciocolată înfiptă în gură şi de buşesc revelaţiile, dar îţi este muult prea lene pentru a le scrie. Aşa că în aceeaşi postură(cu ciocolata) , de dimineaţă, le scrii şi vezi ce mişto e viaţa. Şi apoi te uiţi pe geam,

vezi că e vară, simţi că se termină cu examenul şi toate alea . Simţi că trăieşti. Fetele cu flori la urechi,cu rochiţe uşoare şi colorate deschis, băieţii cu ochelari de soare, în pantaloni scurţi şi fără pic de chef . Vara a venit. Simţi deja cum scrii pe foaia de examen şi termini. Simţi cum intri în mult dorita clasă de filologie, mate-info sau ştiinţe. Simţi cum ai să faci toate lucrurile pe care ţi le-ai propus. Hai să trăim, oameni! Ce ziceţi?

Cola's out.