Ce suntem? De ce? Încotro ne îndreptăm? Întrebări care de la începuturi au fost puse, și setea de cunoaștere a omului le-a dat răspuns, în marea lor majoritate. Dar este o întrebare care nu are încă răspuns pentru tot. De ce? De ce să mergem? De ce dormim? De ce ? Sunt unele răspunsuri dar cineva zicea că cel mai bun răspuns pentru "de ce dormim" este "pentru că ne e somn". Plouă. În capul meu e o ploaie rece, cu un cer închis la culoare. Cine? De ce? Unde? Când? Cum? Totul e o povară acum. Parcă nimic nu mă mai înveșelește și nimic nu kă mai încântă. Doar el la școală când e un scump, ce mă mai aduce cu picooarele pe pământ și îmi aduce aminte că viața mea nu e neagră. Și dacă totuși nu e așa? Dacă de fapt viața e doar o iluzie? Dacă în spatele acestei perdele de care nimeni nu trece și se.mai și înroarce suntem de fapt cu totul și cu totul altceva? Dacă sângele și carnea noastră, dincolo de iluzia vieții sunt nori și gaze din aer? Sau pământ și plante. Sau sau sau..am în fața mea o mie de posibilități, una mai bună ca alta, alta mai rea ca una. Se întind posibilitătile în fața mea, dar eu fiind prea orb nici nu le remarc. Și-acum îmi pare rău pentru tot ce n-am făcut când n-a, avut ocazia. Și totuși. De ce să regret? Las-o frate în pace, nu? Viața se aranjează, nu trebuie să ți-o aranjezi. Sau..trebuie? Să fii propriul și singurul tău sef. Să fii singura ta călăuză. Căci ceilalți dezamăgesc. Cola's out.