Poate..de fapt sigur că am îndepărtat multe persoane de-a lungul timpului, din motive raţionale ..sau nu, şi poate că unele persoane au fost rănite. Nu mi-am dorit niciodată să fiu o persoană rea, şi iarna asta am devenit una. De ce? Nu am nici cea mai vagă idee, asta însemnând că am devenit aşa din nepăsare, care după cum zicea un înţelept-chiar nu ştiu cine- e cel mai nociv sentiment. Nepăsare de tot şi de toate, am ajuns să fiu o persoană antisocială, rea, nepăsătoare, indiferentă faţă de cei care mă iubesc, care mă ajută mereu când am nevoie şi care, sincer îmi sunt cele mai dragi fiinţe. Mă uit acum în jurul meu şi văd că multe persoane nu se sfiesc să vorbească cu mine, dar eu o fac, căci..da, am devenit ce am devenit. Şi nu ar fi absolut nicio problemă cu ce am devenit...dar eu nu sunt aşa. Nu sunt o persoană rea. Asta e doar la suprafaţă. Pe interior sunt o fiinţă normală, care nu vrea răul nimănui, care chiar dacă are 15 ani, a suferit din dragoste, care nu îşi doreşte să îndepărteze pe toţi cu două replici usturătoare la adresa lor. Nu vreau şi n-am vrut niciodată să vă dezamăgesc, sau să vă rănesc. Stau aici, în faţa laptopului cu ţigara în gură şi plâng. Pentru tot ce v-am zis, pentru tot ce am fost. Mă simt ca o picătură de vopsea într-un pahar cu apă, sau mai bine zis, în valurile mării. Simt că îmi pierd esenţa, că nu mai pot să fac nimic bun, că..nu mai sunt eu. Aştept, aştept să termin tot. Să mă arunc într-o prăpastie, sau într-un ocean. Să termin cu toate. M-am săturat.