Trece un minut. Mă uit la ceas, în speranța că acul minutarului va merge înapoi. Că plasticul acela va face cale-ntoarsă și mă va duce înapoi. Au trecut zece secunde. Ce înseamnă aceste secunde? De unde vin ele? De ce le-am inventat? Tocmai a mai trecut jumătate dintr-un minut. Am ajuns să ne ghidăm doar după timp. Dar, oare..dacă nu-l inventam ce era? Am ajuns-a trecut un minut-să fim mereu în criză de timp, niciodată nu mai avem timp de...practic nimic. Mergi la școală, e program pe ore, acasă, ai program pe ore, trebuie să dormi-a trecut jumătate de minut-ai program pe ore. Totul se ia după acest timp. Și totuși..el se poate schimba, nimeni nu obiectează că timpul nu este o mărime fixă..ca..nu știu, de exemplu gravitația-a trecut alt minut-care a fost inventată de nenea Newton. Adică e chiar enervant uneori-a mai trecut jumătate dintr-un minut- cum ne gândim doar la timp. Ajungem ușor ușor să nu ne mai cunoaștem propriile persoane, pentru că deh. N-avem timp pentru asta. Și normal, oricine va spune "cine sunt eu să mă opun timpului?" . Păi..ești un om. Exact, dar exact același lucru ca și cel care a creeat timpul. A trecut un minut. Suntem în întârziere mereu, mereu suntem atenți la altceva, doar doar să scăpăm de criza de timp. Nu mai suntem atenți la ce ne înconjoară. Poate de asta s-a inventat timpul. Ca să țină lumea sub control. Dacă nu ar fi timp, oamenii ar fi mult mai liberi-au mai trecut 30 de secunde- să își creeze tot felul de îmbunătățiri, și doar marile organizații nu vor asta. Ele vor doar oameni ..ca niște oi care să poată doar munci. A trecut un minut. Mă uit iarăși la ceas. Evident, în întârziere. Dar sincer, mai bine stau aici și scriu pe blog decât să mă gândesc că o să întârzii. Niciodată nu terminăm ceea ce ne-am propus să facem, pentru că n-avem timp. Niciodată nu facem ce ne place, pentru că n-avem timp. Dar...oamenii au creeat timpul. De ce nu ne dăm singuri niște timp, și ne calmăm. Nu suntem în întârziere, căci timpul e o iluzie. Și pe măsură ce scriu asta, ceasul din camera mea se oprește. Și acum, să trăim, oameni. Să ne bucurăm de o lume fără timp. Doar gândiți-vă. Fără timp, nu ai ști ce vârstă ai. Ai putea să trăiești 200 de ani cu ideea că tu ești tânăr și foarte în putere. Nimeni și nimic nu te-ar putea contrazice. Fără timp, ai putea să faci ce vrei exact atunci când vrei. Fără timp, ai fi mai fericit. Fără timp, ai putea avea acea "iubire eternă". Fără timp..ai fi tu.