Mă, ce dracu se întâmplă cu oamenii în ziua de azi. Să începem cu băieții, doar ei au fost creați primii. Azi, un coleg de-al meu fuma în clasă(noi suntem la al doilea cel mai bun liceu din Iași) dintr-o țigară electronică. Dada, un dildău din ăla subponderal din care iese fum, si cică se cheamă că fumezi. Adică, doar închipuiți-vă scena. Profa de latină aberează despre cum noi inițial am fost născuți cu jumătatea lipită spate în spate de noi, și dumnezeu ne-a despărțit pentru că vroiam o poziție peste cea a oamenilor de rând. Noi adică..nu știu cine. Idk. Nu mi-a păsat. Deci aia abera, iar ăsta trăgea cu pasiune din micropula aia. Și expira peste tot fumul ăla care mai mult erau vapori de ...pișat și tămâie cred, și se credea badass. Chiar evilass aș putea spune. Nu, serios. Eu chiar n-am nimic împotriva nimănui, mai ales împotriva fumătorilor. Dar e cu totul altceva să vii în clasă cu căcatul ăla și să-mi bagi între nări pișatul evaporat din el. Sincer, mi-e bine. Ah, încă o chestie. Azi am vrut din tot sufletul să dărâm școala peste câteva persoane. Acid vroia să zică ceva..care mna, era mai ..not tough and guy-ish, și toți băieții au sărit cu gura că nuș ce . Era să mă duc să le trăsnesc o zvastă la toți. Adică, săracul Acid s-a înroșit, a zâmbit stingherit, a plecat capul și a lăsat pe alții să continue discuția. Ce fel de prieteni îs ăștia?! Fucking "noi suntem băieți insensibili" ...extravaganza. I hate it.
Acum să trecem la mufele astea, ce se cred domnișoare. Matracuci, pițipoance, vite, idioate, și unele chiar proaste. Bă, da proaste...proaste așa, la modul că Elena Băsescu pare un adevărat geniu. Sincer. Își pierd pauzele făcându-și aceleași poze de zeci de ori, și urlă una la alta că nu au ieșit bine, deși au exact aceeași mutră ca în poza recent uploadată pe facebook. Încă o chestie pe care nu o pricep e faptul că au, la propriu, garderobele la fel. Chiar, n-ați auzit de alte magazine decât Zara? Da, există și altele, spre deosebire de ce credeți voi.
Oh, dar vai :3 afară plouă. Ador ploaia, ploaia mă liniștește. Ploaia e prietena mea cea mai buna de când mă știu. Când plouă mă simt complet, mă simt întreg și refăcut. Iar sentimentul ăla de apăsare dinainte ploii se disipă și rămâne o stare din aia de liniște, de pace. Totul e frumos, totul e liniștit în sufletul meu când plouă. Cănd vâd dalele de piatră din fața blocului lucind de umezeală, și picăturile ce se lovesc de ele. Cănd văd astea mă liniștesc și ritmul cardiac se încetinește. Ființa mereu agitată și în priză devine una caldă, liniștită, drăgută. Ființa plină de griji și planuri devine una foarte zen și hakuna matata. De ce nu plouă mereu?
Posted via DraftCraft app