Da, da. Sunt obsedat cu chestia asta.. Ce pot sa spun? Exprimarea mi separe cea mai importantă chestie din viață. Nu poți să nu te exprimi. Poți să trăiești fără să spui direct oamenilor ce crezi ( presupun), dar nu poți să trăiești ținând tot ce vrei să spui și tot ce simți înăuntrul tău. Asta am aflat-o pe propria-mi piele. Am văzut cum încet încet, mă închideam în mine și la un moment dat toate emoțiile alea răbufneau într-un mod vulcanic , care devenea chiar exasperant. De aici și obsesia mea cu această"formă de exprimare" . Adică..ce înseamnă de fapt a exprima? M-am dus frumușel la dicționar și am căutat verbul a exprima.....am găsit următoarele :"A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. A reda în cuvinte". Plecând la drum cu definiția gata dată, putem să ne dăm cu presupusul. Ce înseamnă de fapt a exprima? Cum adică a manifesta prin cuvinte idei? Păi...nici nu are rost să mai explic. Simplul fapt că noi îi spunem ăluia de scuipă pe stradă ca un cal în mijlocul lunii august "bă, porcule" tot o formă de exprimare este. Bine, nu una pozitivă, dar meh. În lume trebuie să fie balans intre bine și rău. Boon, păi blogurile astea pe care noi le îndrăgim atât de mult, nu sunt tot o formă de exprimare? Mă întreb eu. Și îmi răspund că blogurile sunt o formă de exprimare chiar pozitivă și interesantă, atât pentru scriitor, cât și pentru cititor. Pentru scriitor e interesant cum se descarcă emoțiile în cuvinte, iar citiorul e fascinat de prisma prin care vede autorul diverse lucruri. De unde mi-am dat seama...? Păi ca blogger, citești bloguri care îți sunt dragi din plăcere, și automat devii cititor, și evident că ai propriul blog unde scrii, și te exprimi. Unii se exprimă mai concis, mai exact și la obiect, pe când alții, ca mine, trag pisica de coadă și o lălăie câte jumătate de oră pentru o postare. Asta mi se pare uimitor de fapt. Cum un singur lucru, poate fi privit din atât de multe unghiuri, puncte de vedere și prisme de imaginație. Luați o leapșă, ca exemplu. Dai o leapșă la 10 bloggeri, să zicem. Câți dintre ei vor avea exact aceleași răspunsuri la toate întrebările? Câți dintre ei vor vrea aceleași lucruri, vor reacționa sau vor gândi la fel în diferite situații? Să zicem că la întrebările de tipul" îți place..." Vor fi automat răspunsuri asemănătoare(da/nu) dar la o întrebare de tipul "ce ai face daca..." Unde răspunsurile sunt libere și nelimitate, garantez că maaaaaxim 2 sau 3 vor avea același răspuns. Pentru că oamenii sunt unici, și privesc lucrurile din punctul lor subiectiv de vedere. Alt exemplu foarte interesant. Oamenii văd zilnic mii de nuanțe și culori. Dar sunt unele momente, în care pur și simplu avem păreri diferite despre o culoare. "E verde!" "E albastru, nu vezi" "bă, e turcoaz, tăceți din gură" "nu-i turcoaz, e albastru" și tot așa. Se întâmplă de obicei la combinații între culori apropiate, gen portocaliu cu roșu, galben cu portocaliu, albastru cu verde sau mov. În funcție de preferința lui, omul vede mai mult verde respectiv albastru în combinația respectivă.
Eei, acum, ca să incerc să fac o încheiere. De ce am făcut postarea asta? Păi..era demult planificată, doar că nu am avut dispoziția necesară, și în plus mă plictiseam(chit că e 2 noaptea). Dar, motivul principal era să îmi motivez obsesia ciudată cu formele de exprimare Ah, sigur că formă de exprimare este și desenul, și muzica, și chiar și sportul.
O ultimă idee și închei: mă gândeam cum ar fi să avem un dispozitiv, cu niște căști atașate care dacă una e pusă în urechea cuiva, și cealaltă în a altcuiva, le conectează creierele și îi lasă pe respectivi să umble prin informațiile lor cumulate. Nu că ar fi avut vreo legătură, dar vroiam să știu și părerea voastră :))
Eu v-am lăsat, căci m-a luat somnul, și mâine ( respectiv azi) am pregătire(repsectiv în 12 ore )