Frate. Iar mă ia să folosesc acentul ardelenesc. Asta pățesc când am emoții. De diverse feluri. Pozitive, negative, neutre, alambicate, întoarse și bizare. "No, da de ce?!" Mă întrebați. Păi din cauză că astăzi, dragi tovarăși și prieteni am fost la un concert. "Așa, și..ce-i așa mare brânză?" Păi e. Pentru că e o trupă românească, de care nu auzisem (shame on me) până acum..câteva zile. O prietenă m-a invitat la concert, și am zis că merg. După aceste mărețe planuri, am hotărât să ascult și eu ce găsesc pe youtube de la această trupă. Buun, ascult eu primele două piese din listă , și îmi spun "wow, asta chiar sună fain" . No bine, și care e faza de fapt? Păi faza e că îmi pierdusem total încrederea în muzica din românia. Este o formație de rock. Sursele îl denumesc "art rock" (probaabil că așa îl denumesc și ei, nu știu) . Ce am văzut la cincert, sau mă rog..am auzit la concert mi-a uns fufletul de rocker. E rock cu influențe de jazz și blues. Adică..care ar fi o combinație mai perfectă ca duritatea rockului și finețea jazzului? Mă rog.. De admirat mi se pare naturalețea și caracterul oamenilor ăstora." No, acuma chiar nu mai ai logică" ba nu, am. Și vă zic și de ce. Azi, la ora 5 după amiază, în cărturești a fost o ....chestie numită "byron infusion"
Iaca și posterul. Da, byron infusion. byron(cu b mic) este numele trupei și numele de scenă a solistului, Dan Byron. Descrierea spune cam cum a decurs chestiunea. Povești la ceai. Adică ne-au povestit despre cum au făcut albumul pe care l-au lansat. Scurt set acustic. Au cântat două piese geniale, fără amplificatoare(păi dăăă, scrie acustic acolo) și am impresia că au dat și autografe(nu-s sigur, căci am plecat din cauză că trebuia să ne furăm niște bilete. Adică să le plătim ;;) ) și aia a fost una dintre cele mai mișto chestii. Să stai în aceeași încăpere cu niște oameni talentați(al naibii de talentați) care să se poarte ca...nu știu...oameni normali. Fâră pază, fără chestii de genul. Și asta m-a impresionat foarte mult. Apropierea dintre ei și oamenii din sală, și faptul că sunt oameni, ca și noi. Bine, și m-a mai impresionat și cum au cântat . Adică duude, m-am simțit ca la un foc din ăla de tabără cum vezi în filme.
Meh, și după , am mers, evident și la concert, care a început la ora 8 seara. Deci vreau să spun că m-a uns la suflet muzica lor, și vă recomand cu toată căldura să îi ascultați. Stilul lor semi-filozofic semi-poetic sau cum vreți să îi ziceți și semi-hard rock a reușit să mă impresioneze ( yup, e cam greu să faci asta) . A fost o melodie ...se chema "lunaticii". Am cătat-o , dar nu e pe net, să v-o arăt. Dar serios, e exact , identică, cu postarea mea cu iluzii. Are aceelași mesaj. Că ne agățăm inutil de iluzii. Sau așa l-am perceput eu. Primul vers era "ne mândrim că suntem deschiși" deci..serioos, duude. Cum să cânți asta și să nu fii faimos?!. Chiar mă enervează cum talentele de genul sunt în obscuritate.
Mna, nu mai am ce să mai zic. Luați, încercați și ascultați, voi ăștia care sunteți cu rockul. Poate o să vă placă. Vă las aci și linkurile pentru pagina de facebook ale solistului și trupei în sine, dacă vreți să dați like sau ceva sau vreți să primiți notificări cu postările lor. În sfârșit pot sâ spun că am niște(chiar mai multă) încredere în muzica din românia.
http://www.facebook.com/dan.byron.104?ref=ts&fref=ts/a>s Asta e pagina solistului.
http://www.book.com/trupa.byron?ref=ts&fref=tsf=ts Și asta e de la pagina trupei propriu-zise.
Să îmi ziceți ce credeți.