Simt cum ziua de azi m-a încărcat cu a ei căldură pentru zilele ce urmează. Stăteam în mijlocul oamenilor grăbiți, fiecare în drumul lui, și mă uitam uimit cum în câteva zile, zăpada a venit, a stat și a dispărut, așa, ca la un sfârșit de martie. Am lăsat fereastra deschisă, și în cameră intră ușor, ca o mângăiere de mătase o briză caldă, cu miros de vară. Mâine-poimâine mă voi uita și voi vedea, în loc de crengile stinghere mănunchiuri de frunze verzi, care alcătuiesc coroanele copacilor. Mă voi uita cum lumea începe să își lepede din cojoace, din hainele mari de blană și vor începe să se îmbrace mai lejer, mai ...mai frumos. Parcă mai ieri aberam despre cum abia aștept crăciunul, parcă acum câteva ore spuneam despre zăpada care nu mai vine odată, și de frigul care se lasă prea încet. Iarna asta a fost fosrte frumoasă. A fost..de-a dreptul uluitoare. Mi-a deschis nenumărate uși, și mi-a dat răspunsuri la nenumărate întrebări. Dar a trecut repede, mai repede decât mi-aș fi imaginat. A trecut repede și neobservată, căci am trăit-o , am trăit iarna asta cu adevărat, am iubit iarna asta, am urât iarna asta, am fost fericit iarna asta, și am fost trist iarna asta. Iarna asta de care tot trăgeam să vină odată, și tot nu reușeam să tac. Ei, se pare că a venit timpul să trecem într-un nou capitol, oricât de dureros ar fi, oricât de inconfortabil și incomod s-ar simți, trebuie să mă desprind din evenimentele din iarna asta, și să pășesc cu încredere în primăvară... Poate că , în final nu suntem decăt niște ființe umane, dar, știu sigur, că acolo undeva, înauntrul fiecărui om se găsește un copil, unul care se atașează repede de orice, și care se întristează complet când îl pierde. Ei bine, copilul din mine a avut și are de suferit , căci a apus o prietenie..una foarte importantă de care nu pot spune mai multe, din simplele reguli de bun simț. Dar vreau ca persoana, (căreia dacă citește asta , îi mulțumesc) să știe că îmi pare rău, și că am înțeles dorința ei. De altfel, iarna asta am învățat foarte multe, am simțit foarte multe, și chiar nu pot să cred că s-a terminat. De ce realizez asta...acum?! Păi e simplu..am ieșit azi și am dat de căldura aia așa de calmantă și plăcută, și mirosul ăla de vară, de uscat.. Și mi-am dat seama că (chiar dacă nu deodată) vine vara, vine anotimpul cald, punând punct iernii . Când stau și mă gândesc la fulgii care cădeau,și cădeau, și eu mă bucuram, și când văd acum ce dezgust mă apucă când văd că ninge afară, mă uimesc singur și mă găndesc cât de mult contează percepția. Dacă nu aș fi știut că e martie, nu m-ar fi deranjat să ningă, oricum nu era așa de cald. Dar ideea de ninsoare așa aproape de vară mă dezgusta. Ah, cum să uit. Iarna asta am ajuns sa plac trei persoane, după ce credeam că nu îmi poate place nimeni. Bine, acum a rămas doar o persoană în locul ăla special..persoana cu T. ... Mi-e mai bine fără ăilalți doi..e mai ordonat în mintea mea. Nu mai sunt un dezastru ambulant. Iarna asta am aflat cât de ușor e să rănești oamenii, și de asemeni cât de ușor e să fii rănit . Iarna asta..cred că o să o țin minte..mult timp.
Bine, nu pot să spun că deși o să-mi lipsească vremurile din iarna asta, nu aștept cu super nerăbdare vara. O să dau examenul, la care deja știu sigur că iau notă mare, o să iau la liceul la care vreau, după care vara mea va începe în mod oficial. Cred că vara asta voi merge iar la Paris, orașul care e pe locul 2 în sufletul meu, după Londra, unde o să găsesc iar acea atmosferă de neiutat a Parisului, și a Franței în general. Parisul este un oraș extrem de frumos, atât de pitoresc și drăguț, încât nu te-ai aștepta să fie casa atâtor magazine uriașe și atâtor centre politice majore din Europa și din lume. Te dai jos din metrou, urci scârile și ieși la suprafață și simți miros de cafea de la una din nenumăratele cafenele și restaurante ce își au locul chiar la parterele clădirilor, ce sunt ornate cu stil.
Nu știu exact de ce, dar îmi dă sentimentul că am ajuns acasă..că acolo este locul meu, că trebuie să îmi parchez bicicleta și să urc la etajul unei clădiri , să intru în apartament și să mă lungesc pe canapea, uitându-ma la turnul Eiffel pe geam.
Apoi, tot vara asta e și ziua mea.. Lucrul care mie îmi place în mod deosebit la ziua mea este că toată lumea se agită,iar eu pot să stau și să mă uit,că doar deh..e ziua mea.
Iarăși, vara asta merg la concertul lui Roger Waters din București, și sunt foarte încântat de asta. Nu știu, adică eu am mai fost la concertul lui odată, dar acum parcă îl simt altfel..muzica lui e altfel pentru mine. Înseamnă mai mult. Simt mai mult din ea.
Cred că am zis destul pentru o seară...v-am lăsat și sper să vă placă noua imagine de blog.