Încredere. Cuvânt ce sună atât de bizar..probabil din cauza rarității pe care o are. Încredere. Vrei să mori? Vrei doar să ieși din viața asta..să o termini. Unii nu vor decât să adoarmă pe vecie, ca într-un basm, alții vor să simtă durerea, să își vadă sângele pe perete înainte de a închide ochii. Încredere. Toate..toate vin întunericul din sufletul tău. Toate vin din supărare și din tristețea perpetuă . Toate ajung la o depresie . Toate ajung pe drumul morții. Încredere. De ce nu te întrebi de unde vine această tristețe? Pentru că ți-e frică să afli? Sau poate pentru că știi că toate vin din faptul că ai fost prost și te-ai încrezut în oameni. Încredere. Știai de la bun început că vei suferi. Știai ca n-ar trebui să-i spui nimic. Știai. Știai că niște lacrimi vărsate împreună din cauza unor prostii lacrimogene și câteva secrete nu înseamnă nimic. Simțeai, cu toată ființa ta că trebuie să te smulgi din gheara aparențelor. Știai. Încredere. Știai că o persoană nu poate fi de încredere. Și știai că nu ai ce căuta. Dar ai căutat. Înțelegere. Acceptare. De ce? De ce mereu cauți la alte persoane ce nu ai de la tine? De ce ești prost? De ce mereu întorci totul pe dos? De ce? Și cel mai important, de ce nu realizezi că pe blogul ăsta idiot te critici pe tine? Realizează..vezi. Uită-te ce faci din tine. Uită-te ce fac ceilalți din tine. Te-ai grăbit, să te gândești că poți să-i spui cuiva tot despre tine fără a-l face să fugă. Acel cineva. Care era diferit..care era ca mine.
Să știi că m-ai rănit. Dar nu vreau să nu mai fii cea mai bună prietenă a mea.
Sorry.
Cola's out