Ură, durere și regret.

/
0 Comments
Un ac înfipt adânc în inima mea, este tot ce pot descrie uneori. O durere ascuțită, o pierdere a suflului. O secundă de absență din lumea asta. Scrieri așternute fără talent, speranța că cineva le citește, menite să aducă compătimirea altora. Asta fac. Și din păcate, nu funcționează.
Concediul-un timp presupus plăcut, petrecut cu familia, în diverse destinații- mi-a adus multe semne de întrebare. Când m-am îndepărtat așa de mult de ai mei? Majoritatea timpului petrecut în certuri, discuții contradictorii, țipete și expresii disperate. De ce am ajuns așa? Drumul cu mașina ajunsese cea mai mare scăpare a mea, folosindu-mă de căștile mele pe toată durata acestuia. Tristețe, îmbinată cu furie. Lacrimi ascunse de ochelarii de soare îmi inundau ochii . Dar nu din cauza evidentă, a părinților. Ci a sentimentelor năucitoare pe care am început să le nutresc față de cineva. Un moment de pură nebunie-totul a fost scos la iveală. Persoana mă ignoră. Alt ac înfipt adânc în inimă. Durerea respingerii, în ochii mei, e mult mai rea decât durerea necunoașterii. Speranțe și iluzii dărâmate, purul adevăr , ca un acid, se revărsa peste mine. Totul e ca o perdea destrămată, prin care pot vedea acum adevărul simplu și dureros. M-am schimbat. Dar de asemeni, cititor drag..și tu te-ai schimbat. O văd în ochii tăi. O văd în sufletul tău. Ești altfel. Persoana ce erai acum căteva luni a murit, fiind înlocuită de..tine, cel de acum. Haide, scoate-ți armele la vedere. Știu că acum ți-ai făurit numeroase arme împotriva lumii exterioare. Lasă-le să cadă pe podea. Auzi-le clinchetul. Fă-te vulnerabil, și așteaptă atacul. Speră că va fi ușor, speră că nu va durea. Impact. Durere. Lacrimi. Tăieturi în pielea ta fină. Acum vezi? Vezi de ce trebuie mereu să îți ții armele la îndemână? Ca să nu ajungi ca mine. Destul de fraier încât să-mi las armele la distanță de mine.
Mereu să te păzești, și încrederea..pune-o în tine, și numai în tine.

Cola's out.


You may also like

Niciun comentariu: