[...]Ceață. Asta e ce aveam în suflet. Mă uit pe geam, la ploaia care nu contenește să mai curgă și beau din ceaiul fierbinte. O ușă trântită. Cuvinte nespuse. Priviri , rugăminți. Nimic. A plecat fără să îmi lase măcar bucățile din mine pe care încetul cu încetul le-a furat. Aburii de ceai miros a zmeură și plutesc în aerul închis , ce inunda camera. Cartea stă închisă, pe marginea pervazului. N-am avut chef să o încep. Bătăi asimetrice și haotice în geam. Picături se lovesc de el, și mă lasă uimit , de frumusețea apei. Ușa se deschide. E el. Vine din ploaie, ud până la piele.
- Te urăsc! M-ai făcut să mă atașez de tine. Te urăsc.
Și-a terminat în grabă propoziția și m-a sărutat lacom și sălbatic. Eu nu știu ce să fac. M-a prins în unicul moment de indecizie. Și totuși știu pe cineva care îmi poate răspunde.[...]

Da. Asta e ce am găsit mai mișto. Asta am postat. N-are prea mult sens, că e din mijloc, dar meh. Sper să vă placă. Cola's out ^^