Am început să înțeleg, înauntrul meu că puține persoane sunt cu adevărat demne de mulțumiri. M-am gândit, în lipsa oricărui alt fel de activitate cerebrală(fiind ora 1 și ceva noaptea) să fac o postare despre oamenii apropiați mie din viața adevărată. Spre deosebire de prietenii care îți sunt alături pe mess sau pe facebook, și care sunt chiar scumpi și drăguți și toate, cum ar fi Denisa cu care m-am cunoscut dând un comentariu la o poză, sau Alexandra (Ascunsa ) cu care mă știu prin intermediul blogurilor și a lui Faye. În viața reală, oamenii dragi mie sunt acolo când am nevoie de o îmbrățișare, de suport moral sau de vorbit față în față. Eu unul nu simt nimic special uitându-mă într-un ecran la replicile altora. Da, poate că nu mă lasă rece în totalitate, dar să fiu față în față cu persoana respectivă, amplifică sentimentul de sute de ori.
Știu că ar fi trebuit să fac asta de mult timp, de când am început blogul, dar nu contează. Am...cred că vreo 3 sau patru persoane cu adevărat apropiate mie, pe care le-aș apăra, indiferent de ipocrizie, sau de faptul că se aprind foarte repede și spun chestii pe care le regretă, sau că uneori sunt prea indifernte. Prima persoană pe lista mea e Cristina. Cristina e..o persoană incredibilă. Mă scoate din cele mai de căcat stări cu 2 replici, după care îmi taie orice fel de replică drăguță de mulțumire cu sarcasmul ei fin și umorul stilat. Cred că dacă cineva s-ar lua de ea în timp ce aș fi cu ea pe stradă, acel cineva ar primi un șut unde îl doare mai tare. A doua persoană importantă și pe care o prețiuesc e Marta. Marta mi-ar sta alături oricând, oriunde.Ea ar fi întotdeauna prezentă pentru mine, ar avea întotdeauna o îmbrățișare strânsă. Oricând am nevoie de o pauză de la a fi în realitate, stau cu Marta și vorbim cele mai ciudate chestii posibile.Asta fiind doar un aspect. După aia mai vine și faptul că dacă o rog, face aproape tot pentru mine. După ce am făcut marea prostie de a lua niște chei din greșeală de la un local, ea a mers cu mine jumătate de oraș ca să le înapoiez. Ea mă apără când se iau alții de mine, și mă ajută să trec peste tot felul de idioți anonimi, care aduc nivelul de căcat pe care îl înghit cu adevărat prea sus. Cea de-a treia ființă e ..cineva foarte special. Mă cunosc cu Andreea de la grădiniță. Obișnuiam să ne batem ca chiorii în sala aceea minusculă de la grădiniță. Cu toate astea, eram proeteni și atunci, și peste ani, am mers în 1-4 la aceeași școală, dar în clase diferite, și culmea a fost că în gimnaziu, am ajuns iar în aceeași clasă. Chiar îmi pare rău că m-am distanțat de ea...din motive de pură lene de a suna, sau a da mesaje pe mess. Nu știu cum aș putea să trăiesc fără prietena mea de la grădi. A patra persoana care își are loc în sufletul meu (da, chestia aia în care se intră după stratul de piatră), e Mălina. Prietenia mea cu Mălina e una cât se poate de schimbătoare. Azi se poate să ne hlizim despre orice, mâine se poate să nu ne vorbim. Mălina...e un fel de oglindă a mea. Când mă enervez pe ea, realizez că am o problemă eu, și o corectez. Îmi place să cred că am fost alături de ea în măcar un moment mai dificil, și am stat(mă rog, mers) cu ea , fără să o deranjez mai mult decât era. E talentată, isteață, și foarte pragmatică. Ea mi-ar lua apărarea dacă i-aș cere-o , iar eu țin la ea, și deși îi tot spun că nu îmi pasă, sau că sunt de piatră..adevărul este că nu pot să îmi îndepărtez ființele apropiate.
De ce m-am apucat să scriu chestia asta? Pentru că dacă nu aș avea aceste 4 ființe în viața mea, aș fi ...doar un alt adolescent cu probleme sociale, care nu știe să se încadreze. Fiecare dintre voi este special în felul lui, și ce dracu' ?! Cred că voi sunteți singurele ființe care îmi stau în inimă și ziua , și noaptea, și numai la voi mă gândesc când am o problemă : "ce ar face marta?" "Cristina ce ar zice?" "Mălina cum ar comenta?" "Andreea unde ar merge?" Sunt întrebările care mi le pun când nu sunt sigur de mine...ceea ce nu se întâmplă des, dar se întâmplă. Sincer, nu știu cum am ajuns să ne înțelegem așa de bine, adică...cunoștințele pe mess, sau faptul că ne place să desenăm sau pur și simplu gura mare..oh, și faptul că ne cunoaștem de 10-11 ani, se pare că am ajuns să ne cunoaștem mai bine ca unii"cei mai buni prieteni " din ziua de azi. Nu știu cum m-aș descurca fără voi, și nici nu vreau să aflu.
M-am gândit să asociez și o poză pentru fiecare personaliate :-?
Criss :*

Marta ^.^

Mălina (•.•)

Și Andreea ;;)

Mărimea imaginii nu contează. Este exact așa cum vă văd eu pe voi.
Nu știu dacă v-a impresionat în vreun fel postarea mea, e mai mult pentru persoanele vizate, dar sper să nu muriți de plictis :)