Scrisoare către Moș Crăciun.

/
2 Comments
După de mi-am amintit de copilărie(uitați-vă pe blogul lui faye) , mi-am adus aminte ce adoram cu adevărat să fac când eram mai mic. Pe lângă faptul că odată cu venirea iernii, așteptam din ce în ce mai mult Crăciunul. Chestia mea prefertă(pe lângă ascultatul de colinde și gătitul de prăjituri) era să fac scrisoarea către Moș Crăciun,chiar dacă știam că sunt părinții cei care aduc cadouri. Aveam o ocazie de a îi impresiona, iar ei credeau că încă mă încred în chestiile cu Moș Crăciun. În general, făceam un fel de listă...dar nu era chiar ..nu îmi plăcea sub formă de listă. Așa că începeam să îi spun Moșului cum învățam, sau ce mai făceam. La sfârșit îi puneam și o scurtă dorință. O singură dată am primit ce am scris pe scrisoare, și anume un urs gigantic din material moale. Oricu , ai mei sunt, au fost și vor fi de partea mea, nu împotrivă, deci înseamnă că am primit cadourile bune.
Ok, uite ceva fără de care nu aș putea trăi:
Brățările mele de rock, Londra și biscuiții americani cu merișoare și ciocolată albă. Deci Moșule, te rog, nu opri profucția de brățări sau dulcuuri.
Da..niciodată nu am avut destule dorințe încât să le așez pe o lită ca atare. Fapt ce m-a enervat ani la rând. Nu știam ce să îi spun Moșului. Acum e cam la fel, nu știu exact ce ar trebui scris oe blog, ce ar trebui să ii cer!!?
Ei, trecând peste. Fayee(CITIȚ-II MĂCAR ULTIMU, POST, PE BUNE!) m-a făcut să îmi volesc canalele laacrimale. Care nu au mai fost folosite de mult, mi-a adus aminte ai ce copilărie biară am avut. Eram acel copil antisocial care stătea tot timpul în casă. Vorbeam cu urșii de pluș. Ascundeam notele proaste unde le gădea mama,îmi plăcea când se lua curentul.
Cu a,te cuvinte, să trecem la lista mea de crăciun:
•telefon nou
•oameni simpaticu
•pisic
•box cu toate albumele Pink Floyd
•multe tricouricu trupe
Na, m-am strădhit sâ fac o listă. Nu e mare lucru de capul ei, dar..asta e.
Pentru desert:
Un alt cityscape pe care l-am găsit,


You may also like

2 comentarii:

  1. Mă bucur că măcar am reuşit să transmit starea de spirit care vroiam. Şi nu pot să cred că spun asta, dar când vin pe blogul tău mi se răcoreşte mintea. E aşa drăguţ, atât de contrastant cu felul în care ai început prima oară.. Nu te mai recunosc, fiinţă. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Să nu uităm cine m-a învățat aproape tot ce știu. Asta e faza cu oamenii, se schimbă, evoluează, ajung mari și uită de unde au plecat. Nu oi fi eu măreția în persoană, dar să știi că nu voi uita de unde am plecat.

    RăspundețiȘtergere