Acum cincisprezece ani, eu apăream pe lume. În lumina sinistră a sălii de operație, pe mesele reci, în paturile special concepute pentru nou-născuți. Eram..foarte mic. Am fost un copil sub media greutății normale până pe la un an jumătate. Mi-e dor..azi noapte am început să îmi amintesc frânturi de amintiri din anii trecuți..și am fost surprins să văd că nu știam ce e tristețea, nu-i înțelegeam pe oamenii triști, mereu supărați de câte ceva. Mereu îmbrăcați în negru, într-o dispoziție neagră, de altfel. Dar iată..am ajuns ceva ce nu vroiam niciodată să fiu. Și blogul ăsta a ajuns exact ce nu vroiam eu să ajungă. Un strigăt de ajutor, speranța că cineva mă va salva. Un strigăt după oameni. După cineva special. După cineva drag. Cine mai știe, din toate emoțiile puse în acest blog, când și unde m-am oprit din a fi o ființă optimistă. Din a fi o ființă ce privește viitorul în ochi și îi arată degetul din mijloc. Mi-e dor de mine așa, și în același timp mă bucur că nu mai sunt așa. Mă avântam în orice mult prea rapid, și ajungeam să sângerez pe interior, și nu spuneam nimănui. Nu puteam, căci eram o persoană optimistă, cum să recunosc că m-a rănit cineva?! Dar ..totuși, mă uit peste blogul meu, în speranța că o să îmi aduc aminte de persoana aia. Că totul o să fie bine, că nimeni și nimic nu îmi va mai deranja existența. Vise de copil.. Mereu există măcar un lucru care să îmi distrugă fericirea, care să îmi ducă tot gândesc..și tot ce sunt, într-o mare neagră. Sunt singur de ziua mea..nu am pe nimeni să stau până la 5 noaptea să vorbesc, pe nimeni să iubesc. De ziua mea frate. Asta e cel mai nasol. Și ..dacă ar fi să îmi pun o dorință, căci e ziua mea, mi-aș dori să găsesc persoana perfectă, chit că nu există. Nu înceta niciodată să îți dorești. Nu să ai așteptarea că vei și primi. Dar să îți dorești. Căci ...puterea cea mai mare pe care o ai tu, omul, este dorința. Dorește-ți totul, dar nu te aștepta la nimic. Căci odată cu așteptarea..vine dezamăgirea. Și nu vrei să distrugi un vis așa frumos cu dezamăgiri, nu? nu ai de ce. Hai, dorește-ți tot. Chiar acum, pune pe hârtie tot ce îți dorești. Și încet încet, taie de pe listă lucrurile ce se îndeplinesc. Când lista îți va fi goală, fără nimic netăiat, să te întrebi din nou ce dorești. Și le vei scrie. Și le vei tăia. Când nu vei mai avea nicio dorință, să mă cauți. Te voi face să îți dorești altceva. Oamenii din jur te fac să îți dorești din ce în ce mai multe. Nu te împotrivi. Scrie totul, taie, îndeplinește. Dorește-ți.

Cola's out