Well, well. E ora 12 și ar trebui să fiu la școală. Dar nu sunt *pampampaaaaaam* . De ce nu-s la școală, ca un copil normal și silitor din zilele de azi? Pentru că ieri, am fost în grădina botanică și două prietene zuze au decis că e timpul să ne udăm. Cu apă foarte rece dintr-un izvor. Genial, nu? Nu. Deși am rezistat mai mult, tot m-au udat, și evident că nu așa mult cum erau ele,dar m-au udat. Și deși m-am dus la soare , mi s-a făcut frig și probabil că atunci am răcit. Bine, de altfel am mâncat și înghețată aseară, pentru ca fuck logic, și asta a accentuat starea mea de ...ăăă...răceală. Boon. Pe lângă asta, aveam lipsă tema la română, și cred că azi aveam desenul, deci e chiar perfect. Stau acasă, mănânc ciocolată, aberez pe blog și scriu pentru pregătire, până la 3 când aflu ce teme le-au dat nefericiților care au mers la școală. Mă rog. Singura chestie nașpa din toată povestea asta e că nu îl pot vedea azi pe Acid. Și asta mă macină. Cum am putut să răcesc fix în ziua pe care o așteptam de o săptămână?! Și pentru că acuma stau și scriu, mă copleșesc gândurile despre el și emoțiile tâmpite. Serios, am scris că 2+3x3 egal cu 5. Adică...da. Chiar mă desconcentrează(new word new word mwahaha) , nu pot face nimic fără să o asociez cu el. Mănânc? Bam, cină romantică. Scriu? Bam, el lângă mine care mă învață despre istorie. Mă uit la un fil? Bam, înghețată cu el pe canapea, sub păturică. Muzică? Bam, el cântând la chitară. Adică la dracu', eu știu că așa e dragostea și căcat, dar sincer. Give me a break. Nu vreau să ajung să fiu o persoană aeriană.Și normal, că îmi place să plutesc în lumea mea, dar ... Eu nu sunt așa. Eu sunt o persoană foarte calculată, o persoană cu picioarele pe pământ, care deși e ciudată, obține mai mereu ce vrea, cum vrea, de la cine vrea. Eu sunt o persoană dură, de obicei. Nu mă înmoaie mai nimic, dar se pare că Acidul o face. Pot să mă detașez de oricine, de orice, pot să joc orice rol, să păcălesc pe oricine. Pot să port orice mască, pot să îmi schimb personalitatea, ca cei din jur să nu mă critice pe mine, cum sunt, ci masca pe care o port. Pot și știu cum să mă port cu ceilalți ca să obțin ce vreau. Dar...vreau toate astea? Nu. Prietenii mei sunt cei cu csre nu trebuie să folosesc toate astea. Ei mă cunosc și fără mască, și nu m-au criticat. Aici, la fel. Aici nu port măști, exprim exact ce simt. Dar...de obicei folosesc toste alea pe cei din jur. Iar el mă face să fiu mult mai diferit. Am devenit foarte emotiv, mă atașez rapid de orice, simt foarte bine ce simt cei de lângă mine, deci mă atașez de ei. Am devenit foarte ...copilăros, mă bucur din lucrurile mici, și rămân dezamăgit din cele mai infime căcaturi. Și eu nu sunt așa. Eu mă aștept la ce e mai rău, și nu rămân dezamăgit. Ce naiba ai făcut din mine, tu omule?! Ai făcut o ființă drăguță, copilăroasă, inocentă, ușor de rănit(doar de câtre tine) , cu zidurile mai mici. Dar eu le pot crește . Oh, da. Dar aleg să le las așa, pentru că te iubesc.
Ochii tăi sunt exact așa. Mă pierd în ei. Oricând, la orice oră. Eh, asta e. Măcar să îți fie ție bine, dacă mie nu.