Mda..azi am o zi cât de cât mai liberă , și îmi croiesc drum prin troienele de teme către blog. M-am decis că ador tot ce înseamnă cityscape. Adică...fiți și voi atenți:
Pe lângă faptul că ador Parisul, poza asta e făcută și la perioada mea preferată din zi. Fuckin' apusul. În fuckin' Paris...atat de romantic încât îmi vine să vomit. Ceea ce e de bine, dacă cumva vă întrebați.
Nu mă dau eu în vânt după americani, dar uite numa' puțin la poza asta... E un cityscape foarte reușit, cine a prins momentul de poză e un tip/tipă genial-ă. Mașinile care pornesc, omul care așteaptă, clădirile care sunt luminate de soarele ce nu ajunge la sol. :X
Iaca și orașul meu de suflețel. Poza asta e editată, dar e ca atunci când mănânci tort cu glazură de zahăr. E doar mai dulce, nu îi schimbă total gustul. Păcat că nu e focusat pe tot , și a băgat în ceață clădirile din cărămidă roșiatică , bătută de ploaie și vânt în anii ce au trecut peste Londra.
Ăsta, am citit în descrierea pozei, că e un orășel mic din Lituania. Nu e cityscape, dar e un peisăjuleț rustic foarte super drăguț. Să stai acolo dimineața , să bei o cafea cu lapte și să papi un biscuite mare, aburind cu bucățele de ciocolată.
Așa, acuma să vă copleșesc și cu poze din natură/orașe cu ZĂPAAAADĂĂĂ, dacă tot nu mai avem așa mult până la Crăciun.Frumos, nu? Plimbare, acolo, la miezul nopții cu persoana iubită.
Casa pe care o să o cumpăr, chiar dacă va costa mai mult ca mine. (30 de euro ora)
Uite și un deseeeen. E super cuteee. Uite-l și pe Moș Crăciun care zburătăcește pe deasupra caseloor. Deci, o colegă din breasla bloggărilor, o compatrioată genială care împărtășește sentimentele față de acest anotimp m-a ajutat să îmi dau seama ce simt cu adevărat față de iarnă. Și anume fericire, bucurie, exaltare.
Știți, atunci când stai în casă, înconjurat de familie, și te uiți cu niște ochi holbați la cadoul de care nu te mai poți dezlipi, miroși bradul , miros care se împletește cu cel de aluat, de mâncare. Toate astea dau atmosfera aia..aia din care îți e greu să ieși. Da, aia în care stai pe întuneric lângă brad și butonezi mesaje cu prietenul/prietena ta , vorbind numai prostii, uitându-te cum ninge, în timp ce îți iei cana de ciocolată fierbinte de pe masă. Aerul ăla rece care îți taie pielea când ajungi afară. Care în contrast cu aerul din casă pare gheață pe fața ta. Momentul acela în care cineva devine foarte prietenos cu tine fără motiv, și rămâne așa. Momentele alea în care stai și te uiți la brad, minunându-te. Atunci când împodobești bradul alături de familie. Beculețele care strălucesc pe stradă, și care fac zăpada să fie ca mici diamante. Plimbările pe înserat prin parcuri, uitându-te la zăpada care nu mai contenește să cadă, și care formează adevărați nămeți . Masa de crăciun, atunci când te îndopi cu toate bunătățile, cu toate dulcurile fără să îți mai pese de kilogramele în plus. Atunci când vezi pe masă toate acele prăjituri făcute de bunica în cuptorul care încă dogorește de căldură și miroase a scorțisoară. Momentul când ai tăi chiar îți fac o surpriză cu cadourile. Bătăile cu zăpadă, datul cu sania, patinatul pe un lac înghețat. Vacanța de iarnă,pe care sincer omprefer vacanței de vară, chit că e mai scurtă.Momentul acela când rămâi înzăpezit și se închid școlile.
Momentele alea în care te înțelegi bine cu părinții, și ei îți fac toate mofturile, pentru că deh, e Crăciunul. Sau atunci când toată lumea spune Crăciun fericit pe stradă. Atunci când poți să spui străinilor de pe stradăCrăciun fericit fără să îți pese că te vor crede ciudat.
Cu alte cuvinte, ador iarna și tot ceea ce înseamnă acest anotimp, indiferent că vara e călduroasă, toamna are cele mai geniale peisaje ale cerului, că primăvara e verde și înflorită. Chit că toamna e anotimpul meu preferat, iarna va rămâne pe locul special, ăla care nu poate fi definint în destule cuvinte pentru a fi destul.